Cum scrollam astăzi pe feisbuc, mai la stânga, mai a dreapta, uite-așa se joacă .. tasta(?!), am văzut un articol shareuit de cineva din lista mea de oameni, generic trecuți la rubrica de friends. Și articolul ăsta m-a atras datorită numelui sugestiv intitulat, ceea ce vedeți și în titlu acestui articol, așă că nu m-am putut abține să nu preiau și sa dezvolt ideea în stilu-mi caracteristic. Articolul original poate fi găsit aici.
Prima reacție la întrebarea articolului a cauzat un pop-up în mintea mea, în care era afișat mesajul pentru că buturuga mică răstoarnă carul mare. Știu, ușoare vorbe de duh, însă pe bune dacă nu e așa. Ne clădim zilele, fericirea, acțiunile pe lucrurile astea așa mici și atât de (aparent) neînsemnate, că atunci când ele dispar ce se întamplă e un adevărat dezechilibru în acest ecosistem numit viața de zi cu zi. Sigur, învățăm să ne readaptăm și să trăim și fără ele, însă cu siguranță ne e mai bine cu ele.
Și ca să vă dau un prim exemplu, departe de ideea din articolul original, orientată pe partea social-politică, o să mă referențiez ăv cors, la oameeeeni.
Orice, dar orice s-ar întâmpla și oricât de grăbită aș fi dimineața (și oricât de mult timp aș avea tot grăbită sunt) nu uit să fac gestul ăla de hai să-avem o zi bună, te-am țucat și am ieșit pe ușă. Nu e o mare treabă, însă e important pentru mine ca domnul H să știe că deși cu spiritul și mintea ușor în altă parte, gândul meu e tot cu și la el.
Apoi, mesajul ăla de bună dimineața cu mama. Nicio relevanță informațională prea mare, dar iaca știm că am făcut ochi pentru nouă zi (de fapt e un fel de să fiu cu ochiu’ pe ea, dar șșșșșșșht!).
Cafeaua de dimineață – care la mine n-are vreun efect miraculos de revigorare. Dar mirosul, ău mah gad, mirosuuuul! It’s setting me up for a good start. Asta nu-i legat de oameni, dar o strecor aici printre rânduri, nu se prinde nimeni.
Asta așa ca să dau niște exemple un pic sentimentalo-emoționalo-personale.
Și ca să fiu mai puțin lacrimogenă, astă seară eram le Mega și în fața mea un domn își punea cumpărăturile în pungă. Dând să plece, îl trag de mânecă zicându-i că prin multitudinea de pliante de la casă, își rătăcise bucata de camembert. Uite, un lucru mic, un gest care să-l ajute. Și faptul că pot să dau feedback-ul ăsta în magazin, la fel, poate prea puțin importat face ca lucrurile să se întâmple altfel. Însă avem posibilitatea asta!
Putem să facem lucruri mici care să facă să se întâmple lucrurile mari.
Las aici o listă , care pe unde poate să umble să bifeze și să vadă dacă am sau nu dreptate. Gesturile mici stau la baza prieteniilor frumoase, relațiilor împlinite, comunicării armonioase și basically, fac treaba să meargă. Dacă vreți, e echivalentul ciocolată & cafea, găină & plic care se mai dau pe la diverși. Ca să fie bine, să nu fie rău.
Până la următoarea citire,
Vaya con Dios!
Ana.Logs. Ana logs. Online 