Experiente · food

Am fost la teatru. Și după la burgări

Nu știu dacă v-ați dat seama până acum (poate că da, poate că nu) dar mie îmi place maxim să scriu romgleza exact asa cum se pronunță, fie pe bune, fie pe nebune. Nu că ar avea vreo legatură cu subiectul postării, pur și simplu mă apucam să scriu titlul și dupa înșiruirea de cuvinte în română nu era deloc sexy acel “bugers” de la final.

Fărst av ol, am mers la teatru. Yippie yippie yay! Hippie hippie shake! 🙂 A stai, că ăla era un magazin de îmbracaminte și nu onomatopee. Am luat bilete cu hăhăhă timp înainte, adică vre trei saptămâni, nu e chiaaaaar așa de mult, băt eniuei, nu de azi pe mâine. Și scrolând pe newsletterul de la Teatrul Metropolis(TM) și verificând cu site-ul disponibilitatea locurilor, am ales în doi timpi și trei miscări piesa “2 liniuțe”. A fost o mică mare victorie personală; mulți dintre prietenii mei știind cât de .. puțin timp petrec eu hotărându-mă, în general, asupra oricărui lucru. Asta? Aia? Cealaltă? Sau poate aia alba? Da aia neagra merge cu orice? Da aia roz e super afacere .. Crazy, I tell you! Revenind.. am luat poc poc biletele, l-am informat pe hazbănd ce program avem în data cutare, adica azi și ne-am pus cuminți pe așteptat. Așteptat data cu pricina adică. Daca sunteți familiarizați cu TM știti că doar o parte din bilete pot fi luate online și de mers până la sediu pentru ridicare slabe șanse, având în vedere ce oameni mega importanți suntem noi și n-avem când să trecem. Deci ne ramâne doar online-ul, cum le stă bine oamenilor născuți în buza revoluției din 89. Așadar, când întrebi 10+ oameni care vrea să se strângă la un teatru în data cutare la ora cutare și eventual aștepți un răspuns rapid și clar, poți să stai liniștit că se epuizează beletele. Deci le-am luat din prima. Pentru noi doi. Și restul lumii care cum apucă. Unii dintre ei au fost totuși rapizi și au prins doua locuri, astfel ca am facut double date cu Alina și Răzvan. Boooon.

Dacă vă luați biletele online, nu trebuie să irosiți copacii printându-le pe hârtie, e suficient să ajungeți o leacă mai devreme la teatru, sa mergeți la casierie și să primiți biletul înseriat de intrare, cu locul menționat în voucher-ul primit pe mail. Just so you know. Eu am sunat înainte să mă asigur și mi-a răspuns o doamnă foarte drăguță că nu e bai.

Mai nou, TM are in foaier un bar foarte cochet, old school așa, cu scaune mari și mese înalte, unde puteți servi exclusiv băuturi. Adică apă (plată cu lămâie maybe?), fresh-uri, cafele, uischi, scoci. Deci e un prilej bun să iei o cafea dacă-ți pică ochii-n gură de somn și totuși vrei să vezi piesa. Mai ales dacă stai în primul rând, locurile 12 si 13 ca noi. Pentru un băruleț de teatru prețurile-s medii spre măricele, cappuccino-ul meu decofeinizat a fost 13 lei și fresh-ul lui hazbănd 14 lei. Și apa Alinei 8 lei. Mna, din asta mai fac un ban. Foarte important de reținut și aș fi vrut să scriu cu caps lock, însă chiar nu vreau să țip la voi, este faptul că nu au pos. Deci cash only. În Romania 2017, într-un teatru din care mi-am luat biletele online. Și dacă uitați și nu aveti bani cash la voi, veți primi strâmbături de parcă vina e exclusiv a voastră. Și dacă le ziceți oamenilor că mergeți după piesa care stă să înceapă, la un bancomat (cel mai apropiat fiind la 5-10 minute) o să vi se solicite să lăsați actele acolo. Uadafac? Eu una m-am scobit de tot cash-ul și evident că tot n-am avut suficient. Și nu a fost nicio problemă să mergem să scoatem. Dar să mă simt ca un infractor pentru fabuloasa sumă de 27lei nu e normal. Deci, organizare defectuoasă, ca să ma exprim frumos. Nu pot să cred că oamenii ăia s-au gândit o oră juma cât a durat piesa, că tre sa lăsăm actele acolo. Asta după ce i-am rugat sa ne dea un iban, personal, al teatrului, orice și după ce n-au știut să ne îndrume la un bancomat. Minunat.

Asta nu ne-a schimbat în vreun fel plăcerea de a vedea piesa de teatru. Este într-adevăr comedie, presărată pe alocuri cu niște dramă. Și din primul rând a fost chiar excelent. Bine, de oriunde s-ar fi văzut în regulă având în vedere dimensiunea redusă a sălii. Nevertheless, a fost bine să fim acolo în față de tot. Ca la film, doar că nu te dor ochii. Și nu o să dau spoilere, ce vă zic e că cele două liniuțe au legătură cu viața de cuplu. Mergeți să vedeți! Biletul este doar 25 lei.

Și cum deja era seară și stomacele noastre aplaudau și ele .. nu piesa de teatru ci că le e foame, ne-am dus cu gândul la ceva sănătos, de dietă. Burgări. Unde să fie, unde să fie?

Hai la Vivo că-i aproape și toată lumea vuiește. Sun, nimic liber. Țeapă.(Ce, n-ai mai luat țeapă?) Next in line, Old Brick, tot în zonă. Sun, rezerv. Yeeey!

 Eu și hazbănd nu mai fusesem aici cu succes din 31 decembrie anul trecut când oamenii se pregăteau pentru Reveleon și nu primeau agarici ca noi la masă. Dar acum a fost să fie. Am început lejer cu un aperitiv de inele de ceapă trase-n tigaie (adică prajite sper ca nu în ulei slinos) care au fost bunicele, cu un sos dulce ușor picănțel alături (cel mai probabil un sos d-ăla la sticla asiatic amestecat cu ceva sos de roșii home made; pentru că noi suntem acești fini connoisseuri). Și cu o bericioaică pentru fete, o apă plata pentru hazbănd și un smoothie pentru ciofer ne-am asteptat chiftelele aplatizare aka burgări ca și când. 2 bucăți de Unchiul Ion si 2 bucăți de ceva cu ou. Evident că carnea nu a fost mediu făcută și asta mă seacă peste tot. Și la Vivo și la neVivo. E chiar atât de greu sa iasă roz? Daca viitoare o să le zicem “an” sânge, poate atunci iese roz. Că doar așa e sângele, roz. Lăsând asta la o parte, bărgării au fost buni buni, cartofii un deliciu – mi-aș fi turnat o găleată pe gât. Erau cartofi reali, cumva copti și bine pătrunși, cu parmezan ras și crusta îmbinată în condimente. Sosurile destul de simple  – again, ceva asiatic dulceag și niște maioneză cu usturoi. Cartofii și sosurile din partea casei, la pachet cu chiftelele cu salată. Prețurile sunt undeva între 22 și 25 lei, decent. Și ca și când nu am fi, sau nu aș fi pocnit destul de la mâncare – ne-am luat și desert. Dar stați așa că ne-am grupat și ne-am luat fiecare cu partenerul de cuplu, în cazul meu cu hazbănd și Alina cu future hazbănd. Câte un cizcheic la băjeții! Bunuț, parcă vreo 12 lei. Am pozat  pe fugă bărgării, de fapt, bărgărul, căci hazbănd nu a avut rabdare și s-a pus pe mâncat. La cizcheic mi s-a făcut lene .. și am și uitat. Dar am făcut o poză la plecare. Will that be ok? 🙂

Verdict? Crimă! Ne-a plăcut, e cozy, e un local de cartier, dar nu bodegă și mai venim. Băgați un ochi online. Și încă ceva: se poate plăti cu card, ofc. D’oh!

Ai pup iu,

Ana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s