Experiente · www

Veni Vidi Venchi

Yup, am fost la Roma. Cum, nu te-ai prins din titlu? Pai asta inseamna ca ciocolata nu e cel mai bun prieten al tau. Si daca te-ai prins, kudos to you!

You know it, urmeaza sa citesti inca o postare din seria WWW (world wide travels), de data aceasta episodul este Roma, Italia.

Cu Italia am o relatie de iubire-ura. Asta a fost a treia oara cand am atins pamant intalienesc in scop de city break si speram sa fie cu noroc, asa cum e si vorba americanilor third time’s a charm. Mmm, mai mult sau mai putin, a fost dragut, da’ nu prea, adica a fost fain, dar nu m-as intoarce – cel putin nu in urmatorul an.

Noroc cu pozele urcate in cloud ca , caci asa mi-am adus aminte ca trebuie sa termin articolul asta. Stii senzatia aia cand abia astepti sa scrii ceva si ti-e teama sa nu uiti vreun detaliu important, interesant, funny si musai de povestit? Well, this is not tha case. Parca toate zilele s-au unit una cu cealalta si imi amintesc asa, cateva detalii cheie din excursionul la Roma. But anyway, o data cu rezolutiile de anul nou incape se afla pe lista si definitivarea postarii.

Shall we start?

Zborul din Bucuresti via Rome Ciampino a avut decolarea la ora 6 dimineata si cu ochii carpiti si frigu-n oase ne-am luat un Uber si am colectat prietenii. 13 septembrie via Giulesti si final stop la Henri Coanda. Palton, fular, manusi si caciula pentru ca la final de noiembrie in Bucuresti a fost cam gerut si prognoza pentru decembrie nu era favorabila gecutelor de primavara si rochitelor cu floricele. Bine am facut ca ne-am imbacat si cu toate astea am avut momente in care am degerat. But let’s take it slow.

Decolat, zbor fara incidente (doar niste zgomote ciudatele) si ajuns  mai devreme decat era programat in mini aeroportul Ciampino, foarte aproape de Roma. Ne-am luat bagajele de pe banda si am iesit sa ne asteptam cuminti soferul care avea sa ne duca la hotel. Vine intr-un final si omul nostru si iaca ajungem la Re di Roma, hotelul cu acelasi nume ca statia de metrou – statie aflata la 200 m de hotel, just how we wanted. Transferul ne-a costat 50Eur si impartit la doua cupluri a fost numa’ bine. Fara carat bagaje prin tren si metrou si timp total de calatorie redus la 30 de minute; noi am zis ca am zis ca merita. In doi, 50Eur/sens ar fi cam scump pentru Roma si in plus, nu stiu daca facilitatea asta ar fi la aceasi pret pentru un taxi oarecare, luat din strada.

Ajungem la hotel pe la un 9, 9 si ceva si dupa o asteptare de vreo juma de ora, una din camere este gata de check-in. Dupa formalitatile de cazare, ne-am urcat si noi ca oamenii pentru un scurt refresh si pentru a lasa bagajele la loc sigur, dupa care am plecat la pas sa exploram. Si inainte de toate, pentru ca ne ‘aplauda stomacul’ am facut un scurt popas la o cafenea in zona, unde am mancat taras grabis un croissant si am baut un cappuccino sau ceai, dup caz.  In doi, am dat undeva pana in 10Eur, putintel; dar hei, nici n-a fost vreo grozavenie de mancare, doar asa, cat sa ne potoleasca foamea si sa nu ne rostogolim totusi pana la urmatorul obiectiv turistic.

First stop: the one, the only, the very famous.. Fontana di Trevi. Ne-am pus cururile in metrou si ne-am coborat undeva aproape de celebra locatie, dupa care am luat-o la pas. Pentru excursia asta nu ne-a luat vreun city pass sau abonament de transport, la cum ne-am calculat si gandit noi plimbarile, aveam sa folosim destul de putin metroul, deci nu era vreo mare afacere. In plus, biletul de metrou era relativ ieftin; av cors, nu mai ieftin ca la noi. Calatoria este pe timp, noi am luat mereu 60 de minute la 2Eur si un pic direct de la automate (se accepta monede si bancnote pana in 20Eur din cate-mi amintesc). Bonus la metrou, show gratis al armatei si jandarmeriei italiene – niste nenici cu chipiu si camuflaj si inarmati pana-n dinti, care erau cu ochii pe calatori. Mirific! Impresii scurte despre metrou: arata mai bine la noi. 🙂

Revenind la fantana noastra magica, este cu adevarat faina, pozele nu surprind marimea statuilor, nu prea iti dai seama de imensitatea lor pana nu ajungi sa dai nas in nas si ochi in ochi cu ele. Evident, aici noi si alte tz-shpe mii de oameni ne-am pozat cu zeii in fata, stanga, spatele nostru. Vremea a fost insorita, dar al naibii de rece. Parca te imbia la niste gelato – NOT!

20161130_110432.jpg

20161130_105524

Vazut, placut, frumos, plecat. Next stop: piata Spaniei. Strazile arata fain, de fapt cladirile sunt vechi si parca te transpun inapoi in timp, strazile sunt ancorate in realitatea jegoasa, data de ambalajele si gunoiul imprastiate pe jos; insa nu e peste tot asa. Mai sunt si stradute inguste, ceva ce noi gasim pe la Brasov si Sibiu, insa cu vibe mediteraneean. Si ca niste veritabili turisti ce suntem, alte poze, poze, poze.

Din piata Spaniei am urcat pana la obelisc, care se afla in fata unei catedrale (don’t know the name) dupa care am luat-o la pas catre piata Popolo.

Din piata Popolo, care e un centru pietonal larg, cu o coloana-nfipta-n mijloc, inconjurat de magazine si barulete unde poti sorbi o cafea si ingurgita niste paste si pizza, am urcat catre parcul Villa Borghese. Un pic de scari, un pic de teren inclinat si cu soarele lucind pe cerul senin, ne-am incins o leaca, dar privelistea de deasupra pietei a meritat.

Se impunea sa bem ceva, un ceai, un latte sau cappuccino de la mama lor – am gasit doar un restaurant in inima Villa Borghese insa preturile piperate ne-au facut sa cautam alta locatie. Parcul e foarte mare si lat, placut de plimbat, cu tonete la tot pasul de unde sa-ti iei o apa sau ceva rontaieli. Ca info, o sticla la jumatate a fost pana intr-un euro. Dupa ceva plimbat prin parc, am gasit o cafenea unde ne-am si oprit pentru ce speram noi un pranz bun, ne-am ales insa cu niste panini si ceva de baut. Copios n-as zice, maxim bunicel. Italienii sunt amatori de paine cu .. paine, caci ingredietele erau putine. 20161130_133735

Italia nu e tara cea mai potrivita pentru Robocop asa ca mine (adica purtatorii de fiare in gura, i se mai zice si aparat dentar) – n-ai prea multe optiuni de street food si la restarante te tii cu greu sa nu balesti la antipasti – bruschetele faimoase cu rosii si parmezan sau cu prosciutto si paine aia prajita si aburinda .. thiiiissss ..  isssss .. Spartaaaaaaaaoleu! 🙂 Deci din punctul asta de vedere, a fost o dezamagire si un disconfort; bineinteles ca au fost si exceptii in vreo doua localuri, pe care le recomand sa le incercati; insa ideea generala a fost de scump si prost.

Moving on from the food. Zoo a mai fost pe lista de to do a primei zile, asta si datorita faptului ca era in zona Villa Borghese. Pretul la zoo e undeva la 16Eur/persoana, cam mult pentru ce ofera. Noi am intrat in gradina undeva la un 13.30, hai un 14.00 si programul era pana la 17.00. Pana sa apucam sa vedem noi animalele, o parte din ele erau mutate pe durata sezonului rece in alte locuri (deci nu era cu putina sa le vedem), iar altele erau deja bagate in custi spre final de program – cam urat si unfair. Pai noi ce mai vedem de 16 euro aia? Niste iarba si fier? 😦 Nu as putea sa recomand Zoo de la Roma, mai ales cand ma gandesc la altele – Viena, Praga, Amsterdam.

Prima seara am cazut lati de cum am ajuns in camera; fiind explicabil o data ce noi ne-am inceput ziua la 4 AM, pentru a prinde zborul de 6 AM. Si pentru ca totusi voiam sa luam si cina, undeva in jur de 6 – 7 seara voiam sa iesim la masa. In zona Re di Roma, care nu-i chiar in centru, dar nici la periferie, localurile nu erau deschise. Cum adica? Well, trattoriile de deschid undeva dupa 7.30 PM asa ca dupa ce ne-am invartit pe la niste mini marketuri, tipa de la receptie ne-a ajutat cu o comanda de delivery. Pastele au fost numa’ paste NU, insa ceilalti s-au delectat cu niste burgeri si o pizza (care in general am vazut ca nu vine sectionata in felii ca la noi). Never again.

Ziua doi la Roma a inceput cu micul dejun de la hotel, nimic fancy insa numai bun de umplut matu’. Majoritatea oaspetilor serveau deserturile pe post de mancare principala – cornuri, croissante si alte dulcegarii; nutella, miere si gemuri. Noi ne-am simtit ca acasa cu niste felii de paine neagra, sunca, cascaval si unt. Am incercat si un croissant cu cappuccino alaturi.  Si dupa ospat eu una m-am infofolit bine, cu dres pe sub blugi, cu tricou si pulovar gros, si manusile si caciula din dotare, plus bocanci in picioare ca sa fiu gata de cucerirea orasului.  Si dusi am fost catre Colosseum – alta treaba gigant, de care, again, nu iti dai seama din poze. Tot cu our trustworthy metrou ne-am deplasat in zona si cu biletele luate online am sarit peste coada si am intrat in acest muzeu in aer liber. Sa fi tot pierdut vreo doua ore pe aici. Ne-am uitat in lung si in lat, in stanga si in dreapta, ne-am pozat in doi si in grup si am fost invidiosi pe cei care erau in grup organizat si aveau acces in arena. Ce-i drept, ne-am uitat si noi asa in treacat de un ghid, insa nu am dat prea mare importanta. Daca am face un do over, sigur am plati extra pentru a putea cobori in arena in care aveau loc luptele gladiatorilor. Ce-am mai vazut la Colosseum au fost vizitatorii plin de exces de zel, ca sa ma exprim poetic. Ma refer la acei vizitatori care se catarau pe pietre in diverse ipostaze feibuciste, pe care scria explicit ca este interzisa atingerea lor. But why?

Dupa Colosseum parca ar merge o cafeluta, nu-i asa? Andrei, ghidul de serviciul a facut o interogare scurta pe Forsquare si a gasit o bodega faina la cateva minute, unde ne-am oprit sa mancam ceva si sa ne hidratam cat sa pornim mai departe. Daca ajungeti in zona, incercati La Casetta. Eu am mancat aici un quiche cu branza si spanac, home made; nu era atunci facut insa incazit a fost ok. Cam 5 Eur un quiche,2 Eur o cafea si 3 sau 4 Eur un ceai.

In general, cand ne indreptam spre diverse obiective, am intrat cam in orice vedeam deschis si asta a insemnat de multe ori in bisericile catolice. Majoritatea sunt mari, impunatoare, chiar luxoase as zice.

Si pentru ca Forul Roman era chiar langa Colosseum si noi am fost copii cuminti si ne-am luat again, biletele online, asta a fost urmatoarea destinatie. Ce am vazut? Multe pietre! :)) Pentru istorici si pasionati de ruine, sigur o sa par o profana, insa, pe langa ramasitele grandioase, sit-ul arheologic cuprinde multe .. pietre, care iti solicita imaginatia pentru a putea replica ce a fost o data .. ca niciodata. Si aici am stat ceva, cred ca tot vreo doua ceasuri, ne-am foit pe dealuri, am urcat on top of the hill, de unde iarasi aveam panorama orasului la dispozitie. Si pentru ca lumea este .. cu adevarat mica, cu toate orasele, tarile si continentele ei, bineinteles ca ne-am intalnit totally random cu cunoscuti.

O data iesiti din for, am luat-o la pas pe bulevard; e cu adevarat impresionant sa vezi cladirile vechi de ani si ani, columna lui Traian de care am invatat in scoala.

Flamanzi ne-am indreptat spre zone mai putin centrale si aglomerate, unde ne-am delectat cu paste – al forno sau normale. Si in drumul nostru a rasarit un magazin mare Venchi – ciocolatele italienesti faimoase. Aici curgea ciocolata pe pereti, la propriu – bine hai, pe un singur perete .. CURGEA CIOCOLATA. Evident ca era forever coada, asa ca am zis pas si ne-am indreptat catre hotel.

20161201_153912

Seara s-a incheiat cu un pahar de vin rosu si paste sau branzeturi pentru unii si teraflu si cabana plapumioara pentru altii. Daca sunteti in zona Trattoria Re di Roma e tare faina. De afara nu pare cine stie ce si de fapt, chair nu e. E doar un mic local in care se mananca bine. Am vazut aici cum localnicii iau masa singuri, unii chiar se imprietenesc peste masa. Si tot aici am vazut si cat pot manca italienii: fara numar! Anipasti, paste si inca ceva. Plus paine, av cors.

Ziua urmatoare, a treia de excursion la Roma, deja grupul se marise. +2 to be exact. Asa ca dupa masa de dimineata ne-am regrupat si am pornit catre Vatican, unde aveam programare la 10.30. No line, no nothing, ne-am ridicat biletele de la casa de rezervari online si am intrat in muzeu. Fooaaarte mare, cu multe artefacte primite de papi de-alungul timpului si expuse acum publicului. De la tablouri la vesminte, la ceramica si bijuterii; again, opulenta la tot pasul – makes one wonder. Pentru mine, impresionant a fost un hol, ca un pasaj, luuuuuung, cu tavan pictat si pus in valoare de lumini galbene ce-ti dadeau impresia ca e tot aurit (sa fi fost de fapt aur?!).

Din Vatican am trecut direct in basilica San Pietro unde am si urcat in cupola, pe coridoare stramte, intunecate si inclinate, but again, privelistea a facut toti banii.

De la San Pietro eram deja in cautarea unui local unde sa luam masa de pranz, asa ca dupa ce am mancat, ne-am plimbat pe strazi pana am ajuns la castelu Sant Angelo, mai putin plin de turisti. Camerele castelului nu erau deschise publicului, am vazut mai degraba stilul in care era decorat si construit.

Panteonul a fost urmatorul pe lista de vizionari, free of charge si grandios. I se mai zice si templul cu o gaura in mijloc. Cam totul la Roma e mare. Cu adevarat MARE. Suprem, grandios, opulet, sa te faca mic, mic, ca o furnicuta. Asta voiau toti capii romani sa faca? Sa induca oamenilor cat de mici si neinsemnati sunt ei pe langa regi? Must be so.

Majoritatea constructiilor romane sunt fortificate si restaurate si dateaza de MII de ani. Stateam si ma gandeam cand eram in diversele locuri ca pe aici s-au intamplat multe lucruri, chiar unde stau in momentul ala – poate diverse intalniri secrete, orori, povesti spuse in cartile de istorie. How cool is that? 🙂

Siiii, finally incheiem seara cu o cina buna la Fatto in casa. Unii burger, altii pizza sau lasagna, cu un vinut alaturi si gata si ziua asta. Cheers to that!

 

O locatie despre care nu citesti in toate ghiurile de excursie la Roma sunt catacombele – unde unii ziceau ca aici se ascundeau crestinii de cei care ii persecutau. Insa, catacombele sunt doar un cimitir subteran si sigur nu erau cel mai bun loc de locuit, datorita faptului ca, corpurile aduse aici ar fi facut aerul irespirabil. Catacombele St. Callisto sunt accesibile cu transportul in comun, adica  cu autobuzul pe Via Apia si exista ghizi diferentiati pe limba – franceza, spaniola, germana si engleza si ce am vazut noi. Ghidul nostru a fost un preot tanar, american, care isi facea stagiul aici. Catacombele sunt destu de creepy, era rece sub pamant, spatiul era stramt si luminat usor de becuri, ceea ce facea ca imaginea de ansamblu sa fie destul de intunecata. Go and see!

Si de aici incolo am avut program liber, ne-am plimbat fara scop precis, caci deja vazuseram tot ce ne propusesem. Cladiri impozante la orice pas, cartierul Trastevere, Via Corso plina de magazine si sute de oameni aciuiati, poduri peste apa, sculpturi, negrotei care vindeau orice si care erau mega agasanti cu bratarile lor si gentile fake intinse pe cearceafuri albe pe jos – Roma este un oras shaorma; cu de toate adica.

Nu pot sa zic ca mi-a placut maxim ori ca mi-a displacut. Da, e grandios, da, e ceva aparte fata de celelalte locuri pe care le-am vazut pana acum. Pentru iubitorii de caldura, recomandam sa va faceti planuri pe parcursul anotimpului cald, adica de prin aprilie,mai pana in noiembrie. Ori daca nu va deranjeaza vantul si frigul, go anytime. Noi din fericire am avut vreme insorita, insa geroasa. Si ma asteptam totusi sa fie mai bine ca acasa, unde erau maxim 5 grade Celsius.

Una peste alta, cinci zile pentru Roma este suficient timp, chiar mult as spune; mai ales daca nu casti ochii la toate muzeele si la toate exponatele din muzee. Patru zile e pretty decent si e vreme de de toate.

Until next time,

Ana

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s