Experiente · wedding

Seria Wedding, episodul 2 – Pasarica! .. sau Cheese! Poze adica, nu stiu la ce te gandeai tu

Buna dimineata, luni!

In prima zi de dupa schimbarea orei, parca si cheful de munca e altul. Si asta chiar daca alarma ceasului arata tot 6.10 AM, chiar daca la 7 am iesit pe usa si la 7.30 puneam piciorul in birou. De data asta aveam lumina! Si chiar soare; what a game changer!

Si pentru ca nicio zi nu e mai buna de scris ca cea de azi, ma gandesc ca e cazul sa apara urmatorul episod din seria Wedding.

Nici nu stiu care topic ar fi mai important ca altul; nu de alta, insa mai toate antemergatoare evenimentului sunt cu impact major in desfasurare si ulterior in impresii & feedback. Si cu astea in minte, o sa zic cum am facut noi; asa ca urmeaza sa cititi despre foto & video.

Fotografiile au fost al doilea punct sensibil de pe lista de bifat si asta si pentru ca, imediat dupa semnarea contractului cu locatia, am plecat in tabara de snowboard. So what, u shall say. Adevarul e ca, nu prea vezi legatura intre locatie si snowboard. In ianuarie 2016, am fost din nou in camp cu FreshMeat. Pentru cei ce au mai fost sau au citit pe net, in tabara asta inveti sa te dai cu placa, avand asigurate conditiile de masa, cazare, ceva poze si in general, bunadispozitie. Anul asta, am avut niste cadre faine pe munte, sub marca Tiberiu Arsene – omul potrivit, la locul potrivit.

Dupa ce am fost la primul si ultimul targ de nunti, de care va ziceam in episodul 1, am strans o plasa de cateva kilograme de pliante. Primul pas a fost trierea – am aruncat cam 3/4 din hartii si cu greu a ramas o patrime (crema hidratanta :)). Am pastrat doar pliantele care spuneau ceva, fiind ca o carte de vizita pentru cei in domeniu. Am vazut o sumedenie de oribilitati, de-a dreptul obositoare, colorate in fel si chip si prelucrate pana la Dumnezeu. Why?! Am mers direct la gunoi. Boooon .. si au ramas cele simple, lucrate de bun gust sau cu un ceva nekitchos, catchy si placut ochiului. Dupa asta, am trimis cateva mesaje pentru costuri ca sa ne facem o idee despre implicatiile financiare si ce primim in schimb. Am fost destul de surprinsi de costuri, majoritatea peste 1000 eur. Panica (in tunel)! Mult banet, de unde facem rost? :))  Cu asta in minte, am zis ca ne mai gandim, mai cantarim si amanam momentul luarii deciziei.

Si dupa tabara .. am avut o revelatie. De ce sa nu-i punem o intrebare lui Tiberiu? Si de aici, lucrurile au mers ca unse. Nu stiam nimic despre el asa ca am facut putin research, am vazut ca e destul de implicat pe partea de media, colaborand cu personalitati, cunoscuti sau mai putin cunoscuti, cu publicatii mass market si de specialitate. Pana aici totul suna promitator, asa ca l-am bazait si ne-am vazut intr-o seara sa ne povesteasca de-ale nuntilor si sa aflam si ce se afla in spatele tarifului cerut. Dupa discutiile cu el si oferta pe care ne-a facut-o pot sa zic ca, pentru noi, pentru ce ne-a oferit in pret, a meritat si nu am stat vreun moment cu grija ca ar iesi ceva nasol. Nu ma voi referi la preturi pentru ca noi nu am fost chiar standard, nu ne-am dorit o suta de sedinte foto si nici album traditional; insa media de care va ziceam mai inainte este de luat in seama. Ne-am dorit insa sa facem o sedinta foto tip logodna, din care sa putem scoate ceva poze pentru invitatia de nunta – si aici am avut dubii ca vrem sa facem ca tot poporu’; casatoria civila de la primarie si casatoria religioasa cu cateva cadre inainte de a ne intalni la biserica. Pachetul pe care noi l-am contractat a inclus practic, o intreaga echipa, nu doar un singur om. Patru oameni s-au perindat cu noi, pe langa noi si au tras cadre peste cadre, din diverse unghiuri ca sa surpinda momentele noastre, asta a fost formula castigatoare. Livarea materialelor a durat aproximativ o luna si am avut un pic peste o mie de poze; pretty decent I would say! Am citit pe forumuri si auzit diverse despre timpul de asteptare nejustificat de mult, de peste una, doua luni. But why? Si cum ar fi asta problema mea? Nu e ca si cand ne photoshop-eaza pentru editoriale de moda sau mai stiu eu ce, ca sa dureze atat de mult. No way! Caliceala la a lua o groaza de evenimente si a nu le onora in timp mi se pare neprofi, at least.Asta am si apreciat la echipa; am discutat ceva si s-a livrat conform. Si daca sunteti curiosi, iata si cateva cadre.

 

Pentru partea de video, poate mai putin importanta pentru unii, suficient de importanta pentru noi cat sa ne dorim sa contractam pe cineva, am dat din umeri. Stiam sigur ce nu vrem: o inregistrare de cateva ore, greu de vizionat si pe deasupra, plicticoasa. Si stiam ca vrem ceva haios, placut de vazut, cu momente cheie, nu fiecare dumincat, fiecare pas si .. fiecare basina (pardon my French!). Recomandarea a venit tot de la Tiberiu, care ne-a dat o lista scurta, iar de pe lista asta scurta, singurul care se apropia de ce voiam noi este Ivan. Da, un singur om, care sa faca ceva frumos. Ne-am vazut, i-am explicat si am batut palma. Desi materialul se afla inca in post productie, ce am vazut noi ca face el, a rezonat cu noi. O sa fac un update la postare cand am mai multe detalii. Daca va doriti ceva scurt si cuprinzator, take a look here.

— Later edit: Aruncati un ochi aici, pentru trailerul nostru de nunta. 🙂

Acum, din punct de vedere logistic, foto si video nu sunt cele mai ieftine chestii. Nici nu ar trebui sa fie. Lucrurile astea vor dainui, va veti uita la poze, probabil foarte des in primii ani, probabil mai rar de-alungul timpului; insa cert e ca veti dori sa aveti cadre misto. Misto inseamna orice va place voua, pentru noi a insemnat neregizat. Sigur, veti primi indicatii de cum sa pozati, nu as califica asta drept regie; ci o indicatie de bun augur. Nu cred ca merita sa contractati ceva doar pentru ca e brand, cred ca sunt oameni care lucreaza din pasiune, poate nu ca job in sine si care va pot oferi rezultate foarte bune (vezi in episodul viitor). Important e sa nu sperati la preturi nerealiste, avand in vedere implicatiile evenimentului. Proportia evenimentului va da practic pretul. O nunta mica, cu 50 de invitati, fara sesiune before, after – trash the dress sau mai stiu eu ce, nu ar trebui sa va cheleasca de bani. Totusi, daca aveti sute de invitati si stilul vostru e pompos, nu cred ca v-ar face nimeni poze pe sume minime. Cu cat cresc pretentiile, creste si pretul. Important este ca cel care cere sa livreze si sa se potriveasca cu gustul si bugetul vostru. Nu m-as tocmi, mi se pare jenant si de prost gust, o usoara negociere ar putea fi in cerinte – fotograful va adapta pretul fara sa fie nevoie ca voi sa pomeniti vreun pret. Tactica de negociere nu ar trebui sa fie impunerea costului de o parte sau de alta, ci un dialog sub forma ‘Tu ce parere ai sa facem .. ?’ sau ‘Am putea umbla la  .. in costul de ..’.

Eh, una peste alta, la noi totul a iesit bine, n-am avut niciun fel de emotie pe partea asta si cred ca e important sa nu existe emotii inutil.

Daca aveti intrebari specifice, shoot.

 

Ne citim curand,

Ana

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s