Experiente · wedding

M-a cerut! What’s next?

Emotii, nerabdare, zambete. Imbratisari, chicoteli, tipete. De ce toate astea? Apai, m-a cerut omul meu. Da, da, dupa cativa (mai multi) ani de relatie, intr-o zi de toamna, chiar la aniversarea noastra, ii deschid usa casei si il vad zambitor in pragul usii. Fara flori, bomboane sau alte lucruri care sa dea de banuit. Nu am facut niciodata din aniversare o ocazie prin care sa cumparam in mod special cadouri, ci mai degraba o ocazie sa petrecem timp impreuna – quality time-ul americanilor. Asa ca, nimic suspect pana aici. Insa starea de agitatie il tradeaza oarecum – nu are stare, tot se foieste pe langa mine si desface vinul. Si asa, pur si simplu scoate din buzunarul de la spate o cutie neagra, simpla, fara nicio inscriptie. Si realizez ca .. it’s happening! Oa, eu tot surprinsa sunt, dupa atatia ani impreuna. The ring is in da house! 🙂 Dupa un model despre care ma intrebase la un moment dat cand ne uitam noi dupa astfel de trebi, inelul meu este unic, facut pentru mine, fara niciun tipar, turnat si fixat by hand de un bijutier. Special pentru mine.

Stiti cum e cu chestiile de le vezi online via Pinterest si altele? Well, multe arata fain si cand vine momentul sa iei, constati ca nu gasesti nici jumatate din ce ai admirat. Asa ca, sa primesc ceva ceva am admirat si mi-am imaginat in detaliu a fost o supriza extrem de placuta.

Dupa ce trece euforia de dupa momentul 0, realizezi ca ai o nunta de planificat. Mai e timp.

Daca ar fi sa scriu o serie de postari despre cum imi organizez eu evenimentul, poate ca firesc ar fi sa incep cu locatia sau alte detalii organizatorice de anvergura. Instead, eu o sa incep cu bling blingul – aka verighetele.

O data ce ne-am gandit la organizarea evenimentului in sine si ce am bugetat niste sume pentru diverse, am pornit in cautarea inelelor dorite. Nu am facut prea multe in sensul asta, in mare pentru ca domnul meu facuse treaba grea atunci cand imi cautase mie un bijutier pentru inel. A pornit de la cele mai evidente marci, care se gasesc in mall-uri si care sunt cunoscute si trebuie sa mentionez ca feedbackul lui nu a fost prea bun. Implicare minima, customer service care sa lase de dorit, furnizori de bijuterii inflexibili – cam astea ar fi impresiile. Si dintr-o intamplare i-a gasit pe ei, pe cei de la Adam & Eve.

Acest post nu este in niciun fel sponsorizat si se vrea a veni in ajutor pentru toata lumea care isi doreste sa achizitioneze sau sa faca o bijuterie, un diamant. Pentru ca nu toti dorim sa aruncam aiurea cu banii pe lucruri, facand compromisuri de dragul de a lua totusi ceva. Pentru ca satisfactia de a cumpara ceva exact pe placul meu valoareaza mai mult ca orice reclama, mi-ar placea sa afle toata lumea despre experienta noastra cu niste oameni faini si profesionisti.

Asa cum mentionasem mai sus, am mers la sigur – ne-am dus intr-o seara in zona Romana pentru a ne alege za verighete. Am fost dupa o zi de birou, deci dupa 5.30 PM si ne gandeam ca nu avem ce sa facem pana la inchiderea magazinului – la ora 7.00 PM. Aaa.. mda, am stat peste 7.00. 🙂 Si asta pentru ca nu ne-a grabit nimeni si mai mult, am discutat combinatii de n luate cate tz pentru ce ne-ar placea si, in final, we had a winner.

De unde sa incep?

Pai, ca localizare este tocmai bine, in Romana – central si usor accesibil. Checked.

Chiar pe colt, vizavi de pub-ul Journey veti vedea un butic mic si cochet, decorat cu gust, aici gasiti Adam & Eve.

Aici se vand direct bijuterii aflate in stoc si este in acelasi timp si atelier de creatie – pentru cei sau cele iubitori/toare de unicat e numa’ bine.

Noi nu am facut programare, insa ma gandesc ca ar fi fost intelept, just in case.

Spatiul inauntru este mic, locatia securizata, astfel incat nu poate intra oricine oricand; se suna la sonerie si se permite accesul de catre cineva din magazin. Ca prima impresie este reconfortant sa stii ca nu vin o suta de persoane in acelasi timp si stai pe graba cu consultantul de vanzari.

Si dupa ce te asezi si incet, incet incepi sa te uiti la modele, combinatii, cu petre, fara petre, cu una, cu doua, cu zece crezi ca stii ce vrei. Si cand incepi sa le pui pe mana, nu mai stii ce vrei. Cam asa a fost la mine. Eu mi-am dorit o verigheta care sa se potriveasca cu the engagement ring, care sa-l completeze si complimenteze, sa nu fie ca nuca-n perete, alt stil, alta mancare de peste. Si decizia asta a durat cam doua ore in ziua respectiva, pana dupa inchiderea magazinului si alte cateva ore, pe care le petrec totally random. Ma prind (eu pe mine deci) ca ma gandesc la the bloody thing, ziua in amiaza mare; cand fac de mancare, cand fac baie, cand sunt la birou, cand ud florile, da’ cin’ mai stie cand?! Cert e ca I love the bling, arata-mi-o p-aia care nu, ca ti-o iau de mot. 🙂 Si in acelasi timp I don’t want it in your face. Asa ca, inca ma gandesc la the ring. Inca mai am vreme pana la momentul zero sa fac eu cu mine pace, sa impac si capra si varza, toate personalitatile astea care stau in mine.

Si ce sa vezi? La domnul a fost simplu. Vazut, probat, placut – simplu ca buna ziua si ready in 10 minute. Bam! In yo face! :))

Si voi va decideti asa greu or is it just me? 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s