Experiente · travel · www

Unexpected escape – Budapesta, Viena & something in between – Part 1

Un eveniment, o discutie, o idee .. si de aici poate incepe o noua calatorie. Cam atat ne-a trebuit noua pentru a ne mobiliza sa facem un concediu in luna mai.

In luna aprilie, niste prieteni buni s-au decis sa faca cununia civila intr-un oras de provincie, ceea ce e a dus la un mic road trip. Adunati in 4 masini, cu catrafuse, haine alese, machiaje, incaltari care mai de care si cu cate o cana de cafea in mana, am pornit la drum intr-o zi de sambata, mega calduroasa, de aprilie. Cred ca de fapt, singurul weekend calduros din luna aprilie, ala a fost – norocul mirilor.

O cafea, un biscuite, o discutie in masina si asa a luat ‘nastere’ urmatorul road trip. Sau cam asa am luat noi decizia sa vizitam vecinii unguri si austrieci. By car. In patru. In mai.

Probabil ca toate grupurile mari se confrunta cu problema sincronizarii agendelor concediilor asa ca de data asta, am plecat doar in patru, doua cupluri si o masina la drum prin strainataturi. Nah bun, haide sa va povestesc ce am facut, cum, unde si cat e halatul.

Pentru ca am tot amanat aceasta magnifica scriere, acum imi dau seama ca nu mai stiu cand am plecat; adica in ce zi.Sa vedem, sa vedem, sa vedem .. mda, am plecat intr-ooooo .. marti; da, marti pe 10 mai. Nu tocmai cea mai evidenta alegere, asa ne-am nimerit cu programul si a fost numa bine. Aventura incepe cu trezit dis de dimineata, pe la vreun 6 – nimic deosebit pana aici, e ca si cand as fi mers la birou. Totusi, pe la un 6 juma ieseam din casa si luam drumul Pitestiului. Cu ajutorul lui Waze a fost totul in regula, ruta a fost buna, iar durata totala a fost de vreo 9 ore cu tot cu pauze de dezmortit, realimentat de apa, cafea si combustibil. Siiiii cu o vreme mega insorita, mai mare dragul de duca nu alta.

Traseul in mare pentru aceasta excursie este Budapesta – Viena – Graz.

Autostrazile au fost cel mai bun prieten al nostru, chiar daca drumurile romanesti sunt incomparabile cu cele ale vecinilor. Si pentru ca nu are sens sa ne plangem de drumurile noastre, un plus este faptul ca, desi intrerupta, autostrada noastra ne-a facut sa ajungem mai repede la destinatie, sa nu o mai luam prin Sibiu sau alte orase.

20160510_104552
Tu ziiiiii eirpooort!

Vama a fost destul de aglomerata pentru o zi de marti cu soare, am stat undeva la 40 de minute la coada pentru o verificare vizuala a documentelor si a moacelor noastre pentru a trece granita la unguri. Dupa noi, potopul. La propriu. O data intrati in Ungaria i-a dat cu ploaie si tot drumul pana la Budapesta s-au auzit sforaituri in masina :)). De la vama Nadlac pana in capitala Ungariei am mai facut, sa zic, vreo doua ore si ceva – plenty of time pentru un nanel, pentru noi care nu conduceam.

Si acum, povesti de la unguri. Cladiri inalte, impunatoare, colorate, vechi si frumoase – ne-am prins dintr-o clipire ca arhitectura e misto si in majoritate, intretinuta. Un plus pentru ei, de la prima vedere. Si sa mergem catre cazare – ne-am rezervat camere chiar in centrul orasului, in buricul targului. Am fost precum o scama din buric (guys can relate to this :)) ). Locatia in care am stat se numeste Senator Apartments si am gasit-o, cum altfel, decat gratie lui booking.com. Sa scapam rapid si de detaliile logistice. Ne interesa ceva central, cu parcare, preferabil gratis si camere decente. Intr-un din zilele premergatoare vacantei am aruncat un ochi pe booking si la ofertele zile a aparut complexul asta de camere cu un pret bun – doua nopti, parcare privata, subterana si posibilitate de late checkin 589 lei. Fara garantie si bani trasi de pe card; insa cu card atasat pentru securizarea rezervarii. Asta pentru 4 oameni. Deci de cuplu pe noapte a insemnat undeva la 150lei. Pretty nifty if you ask me. Si locatie cotata la 4*. Parcarea nu a fost gratis insa a fost safe si a costat 15 eur/zi; deci 30 eur/sejur. In plus, oamenii au fost draguti si in ziua de checkout ne-au lasat sa mai exploram orasul; asa ca am luat masina din subteran abia la plecarea catre Viena, nicidecum la checkout si later during the day. Ding, ding, ding! Puncte in plus la capitolul customer service. Pentru reviews si poze booking le are, deci aruncati un ochi acolo. Noua ne-a placut; am avut un apartament cu 2 camere, living si baie. Paturile erau confortabile, bine izolate, era liniste si apartamentul era dotat cu de toate – fier de calcat, masina de spalat, bucatarie. Accesul in complex era sigur, cu interfon si PIN, lift din subteran pana pe etaj. Wifi-ul era inclus si prizele erau peste tot. :))

Cu bagajele urcate, am pus in functiune aplicatia magica – Foursquare si am mers la masa. Ca de fiecare data, am filtrat cautarile dupa un buget mediu de 2$ din 4$ si in apropiere de locatia curenta. Za goulash era in mintea noastra, ploaia batea in umbrele si vantul in stomac :). First stop la Budapesta a fost Két Szerecsen. Bun, bun, bun. Gulasul a fost usor picat, portie a fost normala si serviciul ok. Ce as mai lua inca o data? Pulpa de rata cu piureul de morcovi si sos de nu stiu ce – toate se topeau in gura si aromele iti invadau simturile. Am stins totul cu bere locala si am sarit peste desert. 

20160510_173151
Duck and potato & carrot & smth puree

Am luat-o la pas prin oras, cu gps-ul setat pe parlament si in cateva minute am ajuns intr-o piata gen Universitate. Am fost norocosi sa prindem si ce credeam noi ca e o schimbare de garda; insa era o coborare a drapelului. Eh, tot a fost misto de vazut personalul lor militar, intr-o sa-i zic defilare, cu imbracaminte specifica (usor Nazista ?!) si cu fanfara. Poze, poze, poze, peste tot; toata lumea facea poze. 🙂 Si noi pe langa ei. Parlamentul lor nu se compara ca dimensiuni cu Casa Poporului a noastra; insa ni s-a parut tuturor la fel de frumos, poate mai mult decat dimensiunea a contat arhitectura cladirii – multe detalii pe constructia propriu-zisa si far’ de alte gablonturi atarnate, de genul AC. Curatenie la orizont, cateva gradini cu flori colorate intr-un mov aprins si alte cateva cladiri in jur cu statui impunatoare pe ele. Nimic opulent, insa impresionant.

O data imprejmuit Parlamentul, am ajuns pe unul dintre malurile Dunarii si in zare vedeam celalalt mal cu orasul vechi de pe deal si podul pietonal. Am mers de-alungul lui si pe masura ce se insera, se contura o imagine faina, tip carte postala a orasului. Am ajuns chiar sa urcam pe pod si sa admiram privelistea, in ciuda vantului si ne-am alocat urmatoarea zi pentru malul opus, unde sunt localizate multe obiective turistice.

20160510_184621
Love in Budapest

Again, mers, mers si iar mers. Facut popas la farmacie pentru antialergic, just in case si mers catre casa. Am mai stat o leaca la povesti, dupa care am cazut lati.

Miercuri. O noua zi, o noua distractie. Ne-am trezit, ne-am aranjat si-am plecat .. sa mancaaaam. Stiu ca poate parea ca-s obsedata de mancare, poate chiar sunt, eu nu-mi dau seama. Mi se pare mega important sa mananci bine in concediu, hell, sa mananci bine anytime si in special in co, cand nu vrei surprize neplacute si poate chiar vrei sa fii surprins. Am fost .. incantati. Ungurii au un local dedicat micului dejun si brunch-ului – chestia aia intre breakfast si lunch domne, za brunch. A la maison ii zice; mno, ce nume e asta pentru un local unguresc, nu stiu. Voiau sa fie si ei mai french :)). De afara, locatia e banala, arata ca o cafenea obisnuita. Inauntru insa totul este deschis la culoare si fancy looking. Locatia e surprinzator de mare si de aceea am gasit si loc. E drept, in spate, unde nu erau ferestre, insa tot era fain. Eggs benedict with a twist am ales eu si my mister, iar prietenii nostri au mers pe varianta clasica de omlette (du fromage cum ar zice Dexter) si cu totii am plecat multumiti. Noi poate mai mult ca ei, ca ne place sa experimentam chestii. 🙂 Este de incercat, go for it. Si damn, viata e scurta, nu va luati omleta simpla :)).

Chiar in vecinatatea A la Maison se situeaza faimoasa biserica a lui Stefan – monument catolic impunator, intr-o piateta batuta in piatra cubica. Aici era plin de oameni. Am tras cateva cadre si ne-am carat. Gasiti aici si suveniruri. Noi n-am gasit nimic palpitant asa ca n-am luat.

Am luat-o la pas catre malul cu Bastionul Pescarilor si biserica Matthias si am traversat podul pietonal. Poze, poze si iar poze of course. Ne-am infipt la coada de la funicularul catre urca spre obiectivele de vizitat, insa am facut rapid cale intoarsa pentru ca nu aveam rabdare sa stam atat ca sa sa urcam cativa metri. Pretul nu era mare, insa pentru distanta respectiva, nu merita – cred ca era undeva la 25 lei/p. Un detour prin parc, o urcare de cateva minute si poc, we’re on top of the world. Peisajele sunt misto, e uimitor cum tot orasul asta e localizat pe un deal; de unde rasar si blocuri vechi si case.  Se ajunge repede la pas la obiectivele listate pe Trip Advisor sau alte siteuri de gen. Noi am evitat sa intram in biserici, am ales sa le admiram pe dinafara si sa ne bucuram de privelistea orasului si de localnici, chestii mai putin touristy si nu cu toata lumea la gramada. Vremea a si tinut cu noi, a fost soare si cald si numai bine pentru plimbare, pozat, admirat. Am coborat agale de pe dealul Bastionului si am trecut pe langa bordeie faine, case, scoli – de unde erau fereste crapate si se auzeau piane de la orele de muzica. Destul de idilic, un fel de oras de poveste; modern dar nu sufocat de cladiri boante, sabloane si reclame infinite.

Si ce ziceti? Ungurii au propriul lor 41 – care era destul de gol la orele pranzului. Ne-am plimbat pe malul Dunarii si am ajuns la insula dintre cele doua maluri, unde este localizat un parc. Yeap, oamenii astia au o insula in care au facut un parc. La ora 1, miercuri, era suficient de multa lume care alerga, se dadea cu bicla sau se plimba cu cainii. Ne-am distrat in 4 si am inchiriat o bicicleta ca sa vedem si noi ce-i de capul insulei. O jumatate de ora si nu stiu cati forinti mai tarziu  eram lesinati de foame si de picioare. I-am dat bicep(s) si ne-a placut ce am vazut. 🙂

 

20160511_150916

Now off to eat again, bineinteles. :)) Nu stiu de ce ne-am incapatanat sa nu luam tramsportul in comun, cert este ca am facut ceva miscare pana la locatia propriu-zisa. Am mers la un local specializat pe burgeri pentru ca domnii doreau sa incerce preparatul. Tuning bar & burger ne-a placut maxim! Desi localizarea era un pic suspecta – intre 2 cladiri derapanate si cu terasa direct in strada, nu ne-am lasat descurajati de faptul ca eram singurii clienti. Burgerii au fost ex-ce-lenti! Bomboana de pe coliva sau hai, fie, cireasa de pe tort a fost sufleul de ciocolata – o adevaraciune, parol! Facut in house, proaspat, crispy la exterior, fierbinte si moale la interior a fost o adevarata nebunie cu ciocolata amaruie. Fara after taste de zahar! A fost ce trebuie.. si din nou, customer service de 5 stele – am mancat din partea casei. Ce se intamplase? Pai, o data mancati burgerii si pentru ca mai aveam un buzunar pentru desert in stomacul nostru, ne-am decis sa comandam si desertul, singurul de altfel – sufleul mult dorit. Oamenii de aici ne-au avertizat ca va dura undeva la 20 minute. No problem, zicem noi. Well, cele 20 de minute au fost 30+ si am aflat ca avusese loc o extorsiune la bucatarie – un sufleu explodase si asta a insemnat ca bucatarii sa o ia de la capat. Wow! Nu ne suparasem ca am asteptat, nici nu am bagat mult de seama, asa ca am fost cu adevarat surprinsi de gest. Ne-am golit buzunarele de toti maruntii pe care-i aveam, oamenii astia au meritat bacsisul cu draga inima pentru grija fata de client!

Cu burtile pline ne-am mai perindat o leaca pe strazi dupa care am mers catre casile noastre, pentru rezumatul zilei si pregatirea atacului pentru ziua urmatoare.

Joi. Foame in glanda, facut bagaje, coborat bagaje, facut checkout, plecat la masa si ultimul sight seeing. Zoska Reggeliző Kávézó ne-a acomodat pentru micul dejun; foarte bun, insa incomparabil cu A la Maison. Locatia este micuuuuuta, pitita dupa colt, pe o strada, intr-o singura incapere, cu cateva locuri supraetajate si un perete plin cu post-it-uri pe care, evident, l-am marcar si noi cu “Bucharest loves you!/ Bucharest+Budapest=love” si alte mesaje panarama. 🙂 In zona asta este localizata si  Marea Sinagoga, cu un faimos copac facut din metal cu numele victimelor Holocaustului inscriptionate pe frunze. Aici am fost tentati sa intram, insa am fost chitrosi si am zis pas – scopul calatoriei noastre a fost un city break extins, un rasfat de o saptamana de vazut chestii random . Pretul este de 3000 foritinti – undeva la 10 eur.

Si cu asta ne-am luat jucariile si-am plecat. Adica ne-am urcat in masina si dusi am fost. Next stop: Viena. Aaaa.. sau stai asa, hai si la Parndorf. Mwuhahahaha! Si ce sa vezi si sa nu crezi, mega ploaie din nou; asa ca nu ne-a parut rau sa fi vizitat ceva. Si aici ne-am aruncat ochii intr-o parte si in alta, peste tot numai branduri, bani sa fie. Am fost cuminti, un produs de makeup nu se pune, nuuuuu? :)) Sau o geanta? :)) (Cough, cough, Silvia a comis-o, cough, cough)

Off to Wien, this time for good. Again, conditii meteo nefavorabile, mers regulamentar, coadaaaaaaaaaaaa mai frate! Aglomeratie civilizata, mai nene! Intrat in Viena, wohoo. Hai la cazare! Siii.. doner la stanga, doner la dreapta, hop s-asa intoarce roata! 😐 Ajuns in cartier turcesc. Ne-am c*cat pe noi, cum s-ar zice. :))

 

To be continued..

 

 

Ps. Cristina, sa traiesti, u know why! 🙂

 

 

Advertisements

One thought on “Unexpected escape – Budapesta, Viena & something in between – Part 1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s