www

WWW – Praga

WWW sau world wide walks m-am gandit sa fie o rubrica speciala, pentru toate plimbarile, concediile sau deplasarile in locuri faine.

Urmeaza o postare lunga.

Si pentru ca Praga a devenit populara in ultimii ani, iar eu am primit cerinte de a povesti experienta mea aici, ce alt mod mai bun stiti astfel incat sa oferi acces simplu si usor de inteles decat o povestire online?

Intr-o dimineata friguroasa de luni, printre alte treburi de facut, cu o cana de cafea cu lapte langa mine si cu playlist-ul meu cu muzica deschis in alt tab voi scrie din aminitirile din toamna lui 2014, caci atunci am vizitat eu Republica Ceha.

Cand? Well, am ales noiembrie, o luna veritabila de toamna – asadar cand frigul iti intra in oase si cand singura metoda sa mai scapi de el este sa .. te misti. Noroc ca asta presupune un city break – mult mers la pas, experimentat localuri, inalnit oameni, bagat in seama cu unul sau cu altul si vizitat cateva obiective cheie.

Cum? Cum aveam de cheltuit niste tichete de vacanta si cum singura metoda era sa cumparam niste bilete de avion, ne-am indreptat atentia catre Praga – o locatie mai putin populara spre deosebire la Roma, Londra, Amsterdam, Paris sau altele.. insa despre care auzisem numai lucruri de bine de la colegi si prieteni. Zis si facut, la momentul respectiv existand doar zboruri de linie, am ales Tarom pentru destinatia noastra, rezervand zborul de dimineata la dus si cel de seara la intors.

Si acum impresii pe larg.

Ziua unu.

Transferul. Dupa recuperarea bagajelor, am  iesit in holul principal al aeroportului, unde am gasit cateva case de schimbat bani – acolo am facut un schimb valutar pentru o suma modica, astfel incat sa ne luam biletele de transfer catre oras. Transferurile catre oras erau imediat la iesirea din aeroport – locatia destul de simplu amenajata si in primul rand curata. Am asteptat cateva minute pentru destinatia noastra – urma ca luam autobuzul pana la capatul liniei, pentru a lua urmatoarea legatura, care era metroul. Transferul era curat si am mers cam 20 minute pe ruta catre metrou, traversand autostrada. De la capatul de linie ne-am urcat in metrou – o piesa vintage, insa functionala si intretinuta; nici urma de metroul modern de la noi; totul parea usor inghetat in timp. Cea mai tare treaba la metrou (nu retin statia din pacate) este faptul ca totul este construit pe sub apa, astfel ca scarile rulante de aici sunt fooooarte inclinate si senzatia este ca si cand ai merge catre centrul Pamantului :). Ni s-a parut atat de fain incat ne-am facut poze .. la metrou, ca sa intelegeti cat de bomba eram :).

Cazarea. Am ales booking.com pentru cazare si am gasit o deal destul de bun, cu review-uri suficiente si relativ aproape de centru. Studio in Andel Apartments, cu cazare pe trei nopti, pentru doua persoane a costat 143Eur, bani pe care i-am platit in momentul in care ne-am cazat, cu cardul chiar. Personalul a fost ospitalier si calm, ne-a intampinat o fata care in ciuda faptului ca nu vorbea foarte bine in engleza, s-a facut inteleasa – ne-a informat ca putem intra in posesia camerei si cand se face decazarea. Am stabilit chiar sa lasam bagajele in lobby in ziua decazarii deoarece aveam de gand sa exploram pana in ultimul moment orasul, mai ales ca aveam zborul catre Romania seara. Noi am stat la mansarda, unde aveam o mica scara interioara, o chicineta utilata si o baie spatioasa, iar camerele erau bine incalzite. Great value for money adica un thumbs up pentru cei de la Andel Apts.

Plimbarea.

Am luat-o inca din prima zi la pas, am traversat podul catre centrul lor istoric.

poduri.jpg
Poduri, poduri si iar poduri

Pentru cei care nu stiu, Praga este traversata de Vltava, astfel ca de-alungul apei, sunt mai multe poduri de legatura, unele mai faimoase decat altele. Majoritatea deservesc scopului functional, de a face legatura dintre aceste doua parti ale orasului, iar renumitul pod Charles este decorat cu statui (unele mai macabre ca altele) si este destinat promenadei. Noi am lasat Charles pe final, ne-am plimbat fara scop si am traversat pe podurile cele mai la indemana la momentul respectiv.

pe strazi
Prague street-view

In drumul nostru, la capatul unuia dintre poduri am dat peste o constructie ciudata, pe care am admirat-o de afara – cladirea dansatoare (Dancing House), faimoasa in lume pentru design-ul ciudat. Ajunsi in centrul istoric am tras o poza rapida langa ceasul astronomic, unde la ore fixe se intampla nu stiu ce cantare – si cum era destul de frig in perioada aia, nu am avut rabdarea necesara pentru nu stiu ce muzichie. Pentru ca era deja ora pranzului si stomacul nostru ne cerea de mancare, am purces la cautat localuri, dar inainte de toate am schimbat euro in moneda locala conform indicatiilor primite. Casele de schimb din centru sunt cele mai avantajoase si recomandarea mea este sa dati o raita pe la cateva inainte de a alege unde faceti trocul. Nu va recomandam bancile, acelasi sfat primindu-l si noi.

ceas astronomic2
Faimosul ceas

Ok, am schimbat banii, acum sa-i dam bice cu mancarea. Din povestile cunoscutilor centrul lor istoric era un pic riscant – au si ei tepele lor. Am aruncat un ochi in stanga si in dreapta, am mers mai departe, am dat de un Hard Rock si ne-am minunat de preturile mai mari ca acasa, dupa care am facut stanga imprejur si ne-am gandit ce-i de facut. Norocul nostru este ca suntem in era informatiei si a internetului – chiar si departe de casa pachetul de date a fost de folos. Ne-am logat la forsquare si am ales. Pentru cei care nu stiu, Foursquare este o aplicatie care, in functie de locatia curenta, iti spune ce ai imprejur. Pe noi ne interesau locurile in care se mananca bine si rezonabile ca $$. Asa am aflat de Cafe Louvre – un loc popular si situat central, intr-o cladire veche. Serviciul a fost putin lent, insa am servit doua feluri de mancare cu specific, la recomandarea celui ce ne-a servit, alaturi de bere ceheasca pentru el si o cafea pentru mine. Apa era din partea casei si nu era imbuteliata – concept destul de popular si in alte locuri din lume. Trebuie sa stiti ca acest local este mereu plin si ajunsi fara rezervare s-ar putea sa fiti nevoiti sa asteptati putin, mai ales daca sositi aici chiar la pranz. Un plus este ca localul este impartit pe fumatori/nefumatori, ceea ce a fost un mare plus pentru noi.

O data mancati si bauti, am iesit in frigul de afara si am intrat din noua la caldura – chiar in drumul nostru era un magazin comercial gen Unirea din Bucuresti, unde am cascat un pic ochii si unde am vazut prima data expozitie de personaje lego in marime naturala.

lego
Lego ❤ Star Wars

Pentru a nu face paguba chiar din prima zi, am iesit destul de repede de aici, insa am retinut de marca lor proprie de frumusete Manufaktura (shopping pe final de vacanta). Ne-am plimbat in centrul de care va ziceam anterior, pe arterele cele mai largi, care seamana cu ale nostre, cele din zona Palatul Parlamentului, care la ei dadeau in Muzeul National. Am facut o incursiune pana la portile muzeului insa era deja inchis si a trebuit sa facem cale intoarsa catre alte obiective.

muzeul national
Narodni Museum

Sa fi fost deja sapte seara si eram din nou .. lihniti, senzatie aplificata de toate localurile cu patiserie si dulciuri pe langa care tot treceam. Foursquare din nou si bam! James Dean Cafe – ne-am imbuibat efectiv cu o portie de burger plus cartofi cu un pahar de bere de caciula. Localul asta era desprins din filmele americane vechi – chelnerite imbracate sumar si colorat, local decorat specific cu poze ale celebritatilor pe pereti si podea in alb si negru. Placut, vazut, mancat, plecat.

Alene pe strazile Pragai am mai tras cateva cadre pe malul apei, cu castelul pe fundal si frig plus ceata pentru impresie artistica. Urmeaza cazuti lati si somn de voie.

castel
Vedere de pe Vltava

O noua zi.

Trezit, imbracat bine, foame mare, plecat la pas, foursquare. Rezulta Cafe lounge. Cea mai buna cafea bauta in Praga, loc in care mi-am dorit sa revin in zilele urmatoare, dar la care nu am mai ajuns. Micul dejun servit traditional pentru noi cu omleta si diverse altele, o cafea pentru mine si un ceai pentru el. Un pic de internet surfing si .. spre surprinderea noastra, ne-am luat desert. Nu retin ce am luat eu, insa el si-a comandat ceva prajitura cu morcov, nota 20 pentru impresie artistica si gust, toate homemade.

cafea
Cafea @ Cafe Lounge

Again, mancati si bauti ne-am uitat ce este mai aproape de noi la momentul ala, asa ca ne-am dus catre faimosul observator. Din nou la pas, ajunsi la o alee cu sculpturi destul de ciudate, ce era la baza dealului pe care erau situate obiectivele noastre. Funiculaaaaar!! Incantare maxima, a fost prima data pentru noi si merita oriunde incercat. Calatoria cu funicularul a fost spectaculoasa, nu pentru senzatiile tari (care nu exista) ci pentru panorama orasului care se vede printre natura de toamna, colorata in verde si aramiu.

funicular.jpg
Traseul funicularului

O data ajunsi la observator, am platit urcarea pe jos, pe scari adica pana sus, sus de tot. Exista si posibilitatea folosirii liftului pana pe la jumatate dupa care tot pe scari se face accesul. Partea faina mai sus este ca simti cum se misca amplasamentul, e drept, destul de fin, insa eu am simtit. 🙂 Poze, poze, poze; vremea a fost destul de incetosata, asa ca nu s-a vazut prea departe in zare, insa ce am vazut a fost frumos. Am coborat civilizat tot pe scari; trebuie mentionat ca daca va stiti claustrofobici, poate ca aici nu o sa va simtiti chiar in largul vostru – latimea scarilor nu e prea generoasa insa totul este ingradit si nu aveti cum sa cadeti, insa puteti vedea afara (nu exista geamuri). Partea misto cu scarile este ca accesul sus – jos este diferit de jos-sus, astfel nu se face imbulzeala.

panarama
Prague panorama

 

observator
Vedere din observator

Am terminat si cu observatorul – facem un tur al gradinilor de acolo si dam peste o casa a oglinzilor. Bineinteles ca ne-am aventurat si pe aici, insa locatia nu e prea mare. Vazut, placut, iesit.

oglinzi.jpg
Oglinzi, multe oglinzi

Urmeaza din nou plimbare la pas pentru a cobori de pe deal din nou in oras. Chiar de la baza, am luat un tramvai catre centru, care desi arata vechiut pe dinafara, era bine intretinut si curat pe dinauntru. Urmeaza o intalnire cu niste prieteni si din nou, masaaaa. Am servit nici nu mai stiu ce la Globe, ne-am odihnit si ne-am incalzit putin.

Am purces la o noua plimbare pe strazile Pragai, am vizitat o biserica – cred ca cea mai veche, de rit catolic, unde am participat pentru cateva minute la slujba de seara si de unde ne-am continuat drumul catre muzeul national in speranta ca avem mai mult noroc – insa nu, nu a fost sa fie nici de data asta. Oh well, macar am facut niste poze faine cu panorama centrului lor istoric.

panarama muzeul national
Piata – vedere de pe terasa Muzeului National

Nu am mai facut nimic interesant orele urmatoare, doar plimbare de voie – ne-am minunat de diverse sculpturi aflate aleator pe strada, destul de macabre unele.

streetview.jpg
Prague street-view

Urmatoarea zi.

Acelasi traseu ca in ziua anterioara – prima oprire: la masa. Vremea insorita iti dadea senzatia ca afara-i primavara, dar la primul contact cu aerul, hop, stai asa ca nu-i asa, e chiar mega frig.

 

insorit
Soare si frig, coafura rezista, zambetul e crispat, uite pozaaaaa

Primul pit stop l-am facut in apropierea unuia dintre poduri, la un local cu vibe vechi, Cafe Savoy. Dintre toate localurile, aici mi s-a parut cel mai putin bogat meniu de dimineata, bun, insa mai putin fastuos fata de celelalte si parca putin mai scump pentru ce primeam. Locatia insa, arata foarte, foarte bine (check google, noi ne-am abtinut de la a face poze mancarii si locului spre a nu parea ciudati si pentru a nu ii deranja pe ceilalti, mai ales ca aici era un pic mai inghesuit).

cafesavoy
Poza rapida la Cafe Savoy

Pentru ca ziua arata promitator si pentru ca ne-am miscat “cu talent” cum ar zice un prieten de al nostru (Lucian, la tine ma uit :))), asta a fost ziua in care am explorat o leaca si in afara orasului pentru ca am fost laaaaa .. zoo!

soare la praga
Soare la Praga

Din pacate nu-i asa de usor de ajuns aici, am luat tramvaiul pana la capat, dupa care am schimbat cu un bus, care a fost plin ochi de oameni care mergeau in aceiasi directie cu noi; deh – era frumos afara si cred ca era si intr-o zi de sambata. O data ajunsi aici in jur de ora pranzului, am luat la cunostinta de ora de inchidere, adica pe la 4 dupa masa si am pornit in explorare. Daca ar trebui sa sintetizez tot ce am vazut in ziua asta la zoo, pot spune doar WoW! Frumos, curat, ingrijit, mare, spatios, muuulte animale, lejeritate, facilitati – oamenii astia au automate de cafea si gummy bears raspandite prin zoo, what more could you ask for? Aici am mancat si clatitele lor traditionale, ceva cu vanilie, facut pe loc, intr-o ghereta aflata tot in interiorul zoo – bun!

Nu ne-am oprit deloc timp de patru ore, voiam sa vedem cat mai multe, sa ne bucuram de soare, sa vedem cum trebuie sa arate de fapt o gradina zoologica. Ce ziceti ca aveau in interiorul zoo si un.. telescaun. Da, ati citit bine! Cumva gradina era dispusa pe un deal si puteai sa mergi foarte bine la pas (unele zone sunt mai abrupte, insa pavate si bine delimitate) sau puteai sa urci cu telescaunul, ceea ce am si facut. Urmeaza doar cateva poze din Zoo:

This slideshow requires JavaScript.

Trebuie mentionat ca daca vi se face foame la zoo exista un local asemanator Ikea in care puteti lua masa. Noi ne-am achizitionat doar o apa si am preferat sa incercat ceva de mancare din oras, pentru a evita semi preparatele. Pare-mi-se ca am uitat ce am mancat sau unde, nu am in niciun fel documentat restul zilei. Imi amintesc vag ca am ajuns din nou in centru si s-a lasat cu cativa stropi de ploaie, chiar in timp ce ne uitam de suveniruri intr-o piata ambulanta.

Ultima zi.

Cel mai bun mic dejun din Praga a fost intr-un local destul de ferit si departe de centrul comercial si care era si mai putin cunoscut chiar si de catre localnici – Cafe Amandine. Behold, the magic breakfast for two:

breakfast
Festin de dimineata

Dupa aceasta masa, este mai sigur sa spunem ca ne rotogoleam nu ca mergeam :).

Localul arata foarte bine, cu scaune mari, stabile, in genul celor din lemn masiv; iar locatia era construita pe lungime, stil vagon.

amandine
Cafe Amandine

Fiind ultima zi, mai aveam de bifat faimosul castel si cateva cumparaturi finale. Zis si facut, pornit in ultimele vizite – am luat din nou tramvaiul, caci situarea castelului era ceva mai departe fata de locatia noastra. Pentru ca ne-am tot dat cu tramvaiul, cred ca in a doua zi la Praga ne-am facut un abonament de 48h, ceea ce s-a dovedit a fi economic si mega folositor.

This slideshow requires JavaScript.

Am facut o vizita rapida unei librarii destul de cunoscuta pentru comics-urile si statuetele sale, preturile erau destul de maricele sau de fapt, aceleasi ca la noi, nicio afacere. Localul era destul de spatios si la noi nu am vazut asa ceva. Pentru un impatimit merita vazut.

O data ajunsi la castel, veti vedea ca exista preturi diferite pentru ce doriti sa vizitati. Noi fiind cu timpul limitat, am ales ceva din biserica si castel – daca va stiti impatimiti cu cascatul ochilor la pereti, cred ca e important sa studiati un pic inainte oferta astfel incat la locul cu pricina sa nu pierdeti timp cu decisul. Noi eram in regula cu orice.

Dupa ce am vazut parte din complex, am reusit sa face un shopping rapid de produse Manufaktura, veti gasi aceasta marca peste tot, fiind de origine ceheasca – pentru cei intarziati se gaseste si in aeroport.

In fine, pentru ca avionul catre Romania avea decolarea programata pentru ora 8 PM, am reusit sa servim si masa de seara la Cafe Colore.

cafe colore
Vita si somon – yum yum

Referitor la mesele de-alungul calatoriei noastre putem spune ca am mancat bine peste tot – nu am dat niciodata rateu, noi sau foursquare. Preturile au fost medii, de bun simt, ne-am orientat dupa ratingurile de pe aplicatie si nu am dat faliment. Cel mai adesea la $$ ne-am oprit. Intr-adevar nu am incercat localurile chiar din buricul targului, e safe sa presupunem ca in majoritatea oraselor s-ar putea sa nu fie cele mai bune, doar pentru ca sunt accesibile ca locatie.

Pentru ziua de retur, am avut zbor cu liniile aeriene cehesti si va recomandam sa nu plecati flamanzi – am primit la economy un baton de cereale :). Pe cursa de dus, Taromul a oferit un mic dejun ok, serviciile mi s-au parut foarte in regula si superioare Czech Airlines, atat ca aeronava cat si ca serviciu de masa.

Pe final de postare, Praga e misto! Ne-a placut, chiar si frig fiind, o data ce mergi e clar ca te incalzesti, mai greu e cu trecerea cald-rece, dupa masa. Orasul este curat si ingrijit, am vazut multi asiatici si nu ma asteptam, multe sculpturi, statui si semne mai putin obisnuite, multe poduri si pot sa zic ca m-as intoarce aici sa ma plimb. Nu stiu ce as putea sa mai vizitez, dar ca sa ma plimb cu prietenii cred ca ar fi frumos. Praga cred ca este un oras care este trecut cu vederea si poate ca in ultimii ani apare mai des pe listele de calatorie, insa chiar merita vazut. E o combinatie de Paris cu Florenta si cetatile medievale romanesti.

Enjoy!

Ne citim in curand,

Ana

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s